CNIV 2018

Asociația Română de Literație (ARL)


Asociația Română de Literație (ARL)- http://www.arlromania.ro/, www.facebook.com/literacyromania

Definitie. Termenul/Conceptul de Literația semnifică – în mod tradițional, abilitatea unei persoane de a citi și a scrie . Termenul modern a fost extins pentru a include abilitatea de a folosi limbajul, numerele, imaginile, calculatoarele și alte mijloace de bază pentru a înțelege, a comunica, a obține cunoștințe utile, a rezolva probleme matematice și a folosi sistemele dominante de simboluri ale unei culturi. Litarație a determinat exdinderea de alfabetizare pentru a include abilitățile de acces la cunoaștere prin tehnologie și capacitatea de a evalua contexte complexe din societatea omenească.
Astazi, de exemplu, o persoană care călătorește și locuiește într-o țară străină, dar care nu este în măsură să citească sau să scrie în limba țării gazdă, ar fi privită de localnici ca fiind analfabeți.

Misiunea ARL este:

  • dezvoltarea, promovarea şi susţinerea programelor şi proiectelor educaţionale care conduc la îmbunătăţirea şi dezvoltarea serviciilor educaţionale oferite de instituţiile de învăţământ pentru copii, tineri şi adulti din România şi din străinătate.
  • de a promova şi susţine exemplele de bună practică, modelele de excelenţă şi eficienţă didactică în educaţie, urmărind cu prioritate creşterea calităţii procesului de predare-învăţare pentru a contribui la formarea şi dezvoltarea competenţelor necesare împlinirii la nivel personal şi social a elevilor şi a adulţilor într-o societate bazată pe cunoaştere şi învăţare continuă.

POLITICI EDUCAȚIONALE: „Politicile educaționale și inițiativele de reformare a sistemului educațional trebuie să plece de la realitatea din școli - realitate pe care nu ai cum o ști doar din rapoarte, analize sau evaluări pe care le primești de la cei care le fac. A fi în școală, a observa ce ce se întâmplă în mod real cu elevii, cu profesorii, a observa lecții, a discuta cu managementul școlii, a urmări reacțiile atunci când adresezi întrebări, dar și primirea „răspunsurilor așteptate” sunt elemente care spun foarte multe despre realitatea din școlile noastre. Șoala românească e complicată, iar procesul de reformare va lua timp...Unul dintre primele lucruri de care e nevoie este unirea profesorilor din fiecare școală în jurul unor valori pe care să le vezi în acțiuni, comportamente și atitudini, nu doar în documente...Învățarea trebuie să fie o astfel de valoare! Din păcate, nu prea este! Poate și pentru faptul că valorile ar trebui redefinite. Elevii au nevoi diferite, așteptări și preocupări diferite de ale noastre. Ei învață diferit și...nici măcar nu știu pentru ce învață, pentru că lumea e într-o schimbare continuă, iar noi nu îi pregătim pentru această lume. Pentru noi, cel mai mult contează niște examene care, trebuie să recunoaștem, au o legătură infimă cu viața reală...Spuneam ieri că predarea trebuie să înceapă cu și de la cunoașterea elevilor pe care îi avem în clase, dacă chiar vrem ca învățarea să aibă loc, să fie vizibilă și sustenabilă. Altfel, avem memorare, reproducerea unor cunoștințe și note...Asta nu e învățare! La fel, orice demers de politică educațională trebuie să înceapă cu și de la profesorii din sistem. Trebuie să-i cunoaștem exact așa cum sunt ei, cu bune și cu mai puțin bune. Există mulți profesori care cu puțină atenție acordată, susținere și recunoaștere ar putea fi surse de inspirație pentru alți profesori, dar și pentru cei care sunt responsbaili de politicile din educație. Schimbările trebuie să înceapă în clasă și în școală, de la acele lucruri simple, de bun simț, care în multe școli nu funcționează bine: cunoașterea elevilor, implicarea acestora în învățare, discuțiile profesionale dintre profesori, învățarea în sine, la elevi, dar și la profesori.”

ÎNVĂȚARE, ÎNȚELEGERE SI EVALUARE: „Ne apropiem de finalul anului școlar și are tot sensul din lume să ne întrebăm și să evaluăm ce au învățat elevii noștri. Învățarea vizibilă și sustenabilă nu are loc fără înțelegere și aplicare practică, în contexte cât mai diverse. Plecând de la această convingere, obișnuiesc să-i întreb pe profesorii noștri cum își dau seama că elevii au înțeles ceea ce le-au predat. Răspunsul cel mai frecvent este: din evaluări și din răspunsurile la întrebări... Acesta este un mod, poate cel mai puțin relevant, cred eu. Nu avem o cultură a feedback-ului, altul decât evaluarea aceea pe care o știm cu toții: lucrare de control, ascultare, uneori proiecte, trebuie să recunoaștem. Mai mult, folosind o singură formă de evaluare a înțelegerii - de tipul întrebare - răspuns, nu poți avea imaginea de ansamblu a felului în care elevii înțeleg ce li se predă.”

GRADELE DIDACTICE: „În Republica Moldova gradul didactic nu este pe viață! Directorii trebuie și ei să obțină grade didactice în activitatea managerială. Gradul didactic de la specialitate nu se transferă la management. Are tot sensul din lume, pentru că vorbim despre activități, roluri și competențe diferite. La fiecare 4 ani, profesorii și directorii trebuie să fie atestați pe gradul pe care îl au, după o metodologie elaborată de Ministerul educației. Acest lucru se întâmplă către finalul anului școlar și este un eveniment academic de înaltă ținută. Sâmbătă a avut loc această confirmare a gradelor didactice și am văzut reacții din partea celor care au participat la confirmare, dar și din partea membrilor comisiilor - învățare, bucurie, dezvoltare profesională! Eu cred că ar trebui să preluăm și noi această practică - confirmarea gradelor didactice o dată la 4 ani, inclusiv pentru cei care și-au echivalat gradele cu un doctorat! Tare mi-aș dori un astfel de sistem în România! Știu, nu e o postare inspirațională, dar e sănătoasă, pentru noi, profesorii, dar și pentru elevii noștri! Ps. Nu o fi perfect acest sistem, dar e mai mult decât titularizare și grade didactice pe viață, indiferent de calitatea predării și de rezultatele elevilor!”

PROFESORI: ”Calitatea predării, a învățării și a educației din școlile noastre se va îmbunătăți prin formarea de calitate a profesorilor: cea inițială și cea continuă, prin multiplicarea exemplelor de bună practică - pentru că, da, avem suficiente, dar nu sunt cunoscute. De asemenea, prin acordarea sprijinului de care profesorii și directorii au nevoie în problemele cu care ei se confruntă. Nu în ultimul rând, prin crearea unei culturi a învățării profesionale și colaborative la nivelul școlii. Nu cred că dublarea salariilor va conduce la îmbunătățiri semnificative. Da, poate să atragă tineri ceva mai bine pregătiți, dar nu e suficient, dacă școala nu este simultan un spațiu de învățare și transformare și pentru profesori. Profesorilor și directorilor trebuie să le acordăm cât mai multă autonomie, dacă chiar vrem să fie creativi, inovativi și responsabili. Controlul nu încurajează aceste lucruri! Nici vânarea profesorilor nu este o practică demnă de un sistem educațional cât de cât normal! Ea aparține unui alt tip de societate, știm bine! Coaching, mentorare, susținere, învățare, transformare sunt practici care, cred eu, dau rezultate. E suficient să ne uităm un pic către cei care le folosesc de ani buni!”

"PROFESORI DE COLECȚIE": „Experiența noastră din ultimii 5 ani, de lucru în școli, ne arată că sunt mulți profesori care realmente fac minuni în clasele lor - sunt acei profesori pe care îmi place să-i numesc „profesori de colecție”, acei profesori de care nu știu ziarele, nici televiziunile, nici sponsorii. Ei sunt profesorii care lucrează cu elevi din zone sau din familii vulnerabile, îi sprijină, îi încurajează și fac progresul posibil. Dorim să cunoaștem cât mai mulți dintre acești colegi, să-i vizităm, să le recunoaștem meritele, să promovăm și să multiplicăm ceea ce ei fac. Credem în puterea exemplelor de bună practică.”

REFERINȚĂ:
1. ARL, http://www.arlromania.ro/, Facebook: www.facebook.com/literacyromania
2. M. Vlada, Liliana Romaniuc, „profesor de colecție”, https://mvlada.blogspot.ro
3. M. Vlada, Învățarea ca proces educațional – Opinii, http://c3.cniv.ro/?q=2018/proces-edu, 2018